Pisica persană
Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat, urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană, iar fața este scurtă și lată, cu un nas cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să depășescă marginea de jos a ochilor. Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și rotunzi, de culoarea briliantului.
Caracteristici
Corpul este compact și de mărime medie, pieptul lat, cu umeri masivi, picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde.
Coada este scurtă și stufoasă. Face parte din categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15 ani.
Descriere fizică
Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat. Urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană. Fața este scurtă și lată, cu un nas cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să depășească marginea de jos a ochilor. Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și rotunzi, de culoarea briliantului. Sunt îndrăzneți și depărtați. Corpul este compact și de mărime medie. Pieptul este lat, cu umeri masivi. Picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă.
Hrănire
Nefiind o pisică foarte activă, necesită circa 70 kcal/kg/zi. Sunt uneori predispuse la obezitate.
Sănătate
Reproducerea puternic selectivă, cu tendința obținerii unui profil prescurtat, are urmări negative, printre care se numără deformarea osăturii, ceea ce influențează în mod neplăcut dispoziția și starea de sănătate a animalului.
Anomaliile dinților, deformarea mușcăturii pot conduce la incapacitatea pisicii de a-și mânca prada.
Maxilarele unor exemplare puternic selective nu se închid normal și vârful limbii le atârnă din gură. O altă anomalie neplăcută, frecventă la pisicile persane, este lăcrimarea ochilor.
Canalele lacrimale sunt scurte și foarte curbate, încât lacrimile nu curg pe cale naturală.
Dacă ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul pisicii se deformează în așa măsură, încât pot apărea deficiențe respiratorii.
Aproximativ 38 – 40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică.
Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și hipersecreții seboreice sau eczeme.
Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active.
Caracter și comportament
Compatibilitate cu alte pisici este medie, iar compatibilitate cu copiii este tot medie.
Persana, cu șarmul și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată „aristocrata” pisicilor.
Calmă și calculată, persana este perfect satisfăcută de viața de apartament. Sociabilă, pașnică, niciodată agresivă, dulce și afectuoasă, ea manifestă un atașament deosebit față de stăpân. Se înțelege perfect cu copiii și cu câinii. Față de străini se arată distantă. Miaună discret și destul de rar.
Atinge maturitatea în jurul vârstei de 16 – 18 luni, iar perioada de pubertate durează 4 – 6 luni.
Nu este zvăpăiată din fire, sufocantă, ci mai degrabă precaută în relațiile cu oamenii.
Pentru creșterea ei este nevoie de timp, de răbdare și de capacitatea de păstrare a calmului.
Animalul bine educat, în special motanul, este fermecător și devine o companie plăcută. Nu este frământat de curiozitatea caracteristică altor rase, nu dorește să destrame și nici să cerceteze totul.
Întreținere
Aceste pisici necesită o îngrijire specială, încă din fază de pui, întreținerea blănii fiind o activitate complicată. Altfel, blana persanei va deveni încâlcită și îi va provoca animalului o stare de disconfort.
Perierea trebuie să dureze cel puțin 15 minute și se face în sens invers creșterii firelor de păr, având ca scop îndepărtarea firelor moarte, a prafului și a nodurilor.
Coada, lăbuțele și abdomenul sunt zone foarte sensibile, așa că trebuie să le tratați cu delicatețe.
Baia nu reprezintă probleme pentru pisicile persane și este bine să le faceți una o dată pe săptămână.
Temperatura apei trebuie să fie potrivită. Folosiți un șampon special, evitând zona ochilor. După spălare, ștergeți blana foarte bine și uscați-o la temperatura camerei. Persanele năpârlesc foarte tare.
