Pisicile sunt mai inteligente decât câinii?
Posesorii de câini si pisici au dezbătut mult timp care dintre aceste animale de companie sunt mai inteligente.
La animale ca si la oameni, nu există niciun standard pentru specii sau rase și fiecare animal poate fi mai inteligent sau mai puțin decât media celor din aceeasi rasa.
Dar cum putem pune „cap la cap” doua specii diferite astfel incat sa comparam cu sens inteligenta lor ?
S-a presupus mult timp că pisicile erau mai putin deștepte decât cainii, deoarece cainii au un creier mai mare din punct de vedere fizic.
Dar studiile arată că dimensiunea creierului nu se corelează întotdeauna cu inteligența. Bărbații au creiere mai mari decât femeile, dar acest lucru nu înseamnă că sunt automat mai deștepți.
Un alt exemplu bun este Alex, papagalul african cenușiu.
În ciuda faptului că avea un creier mic, el putea număra până la 10 obiecte și avea un vocabular de peste 100 de cuvinte, ceea ce înseamnă că era mai inteligent decât câinii, pisicile și chiar decat unii oameni. 🙂
S-a dovedit că, creierele câinilor continuă să crească pe măsură ce specia a evoluat, în timp ce creierele pisicilor au rămas la fel de când au fost domesticite pentru prima dată în urmă cu aproximativ 8.000 de ani, potrivit unui studiu al Universității Oxford.
Motivul din spatele acestui lucru se spune că ar fi din cauza câinilor care sunt mai sociali decât pisicile și, prin urmare, au nevoie de un creier mai mare pentru a face față.
Câinii petrec mai mult timp facand interacțiuni mai complexe cu alți câini, iar acest lucru are nevoie de o capacitate mai mare de gestionare a creierului.
În schimb, pisicile sunt mai singuratice, si folosesc limbajul corpului, precum și anumite semnale pentru a permite altor pisici să știe ce gândesc și simt.
Acest lucru înseamnă că pisicilor le ia puțin mai mult să gândească sau așa cum a spus Mary Bly de la Fordham University – câinii vin când sunt chemați; pisicile preiau un mesaj se gandesc, si dupa vin catre tine.
Câinii sunt, în general, văzuți că învață trucuri noi care le crește inteligența în timp ce pisicile leneves pe spatele canapelei sau pe pat.
Dar această generalizare nu acoperă faptul că pisicile pot învăța si ele trucuri, ci pur și simplu au nevoie de proprietarii lor pentru a lucra cu ele și pentru a crea dorința de a învăța ceva nou.
Pisicile au învățat trucuri, cum ar fi sa stea in sezut când li s-a spus, dând labuta si chiar unele au invatat sa cante si la pian.
Alte pisici au fost invatate să folosească toaleta din casă, în timp ce altele se rostogolesc pentru o mangaiere pe burtă, atunci când au chef.
De asemenea, proprietarii de pisici își pot încuraja pisicile să fie atât sociabile cât și cooperante, iar acesta nu este un concept nou.
Un articol din New York Times din 1876 vorbea despre motivul pentru care cei care trăiesc cu o pisică trebuie să se întrebe despre lipsa de efort folosit pentru a-și dezvolta puterile intelectuale, întrucât nu existau îndoieli că pisica are un „intelect puternic și subtil” și ar putea chiar sa fie folosit in folosul omenirii.
Concluzie
Poate că percepția despre inteligența animalelor noastre de companie provine din propria noastră inteligență.
Un fapt interesant este că, în Marea Britanie, proprietarii de pisici sunt mai predispuși să fie mai bine educați și mai inteligenți decât proprietarii de câini.
Cu toate acestea, în SUA, faptele sunt inversate.
Așa că poate inteligenta animalului nostru de companie este de fapt o reflexie a noastra.
